Cum te ajută o excursie în Dobrogea să te întorci în timp: locuri fascinante dintr-un ținut al altor vremuri

Țara noastra e plină de locuri numai bune de vizitat. Iar dacă majoritatea turiștilor preferă stațiunile cunoscute de la noi, există și unii care pun accent pe locurile mai puțin vizitate, cum ar fi Dobrogea cea bătrână.

Unul dintre acei puțini turiști care aleg mereu locurile mai puțin aglomerate sunt chiar eu. Anul trecut, spre exemplu, am vizitat diferite locații turistice din Dobrogea de cel puțin șase sau chiar șapte ori, uneori repetându-le. În mod excepțional, de fiecare dată aveam să descopăr altceva și să observ detalii pe care în alte dăți nu le văzusem.

Și pentru că Dobrogea este atât de frumoasă și de ofertantă, m-am gândit că nu ar fi rău să vorbesc, în acest articol, despre câteva dintre zonele antice ale unui ținut fascinant.

Cetatea Medievală Enisala, „perla din Dobrogea”

Situată la aproximativ 2 km de localitatea cu același nume, Cetatea Enisala este, de departe, cel mai bine prezervat monument istoric al zonei, cu mici excepții, având toate zidurile încă în picioare. Ba mai mult, poziția sa strategică (probabil militară, la vremea respectivă), oferă călătorului o panoramă excepțională: dealuri, vegetație, lacuri și faună din belșug. În imediata apropiere se află localitatea Sarichioi, despre care voi vorbi în cele ce urmează.

Cetatea Enisala nu este numai cea mai frumoasă din zonă, însă și cea mai vizitată, fiind unul dintre puținele situri istorice căruia autoritățile locale tulcene chiar s-au chinuit să-i redea strălucirea de odinioară. Firește, în cetate se intră pe bază de taxă de acces, ce se va achita la chioșcul așezat țanțos la intrare, de unde poți cumpăra, de asemenea, suveniruri, însă și câteva produse locale (spre exemplu, vinuri bune de Dobrogea).

Rezervația de bujori din Munții Măcin

Un pic mai spre sud, în imediata apropiere a localității Greci, găsești, în fiecare primăvară târzie, o rezervație de bujori de-o frumusețe năucitoare. Ce-i drept, pentru a ajunge în acea zonă ai nevoie să de un pic de răbdare, însă și de o condiție fizică ceva mai bună (să fii în stare, spre exemplu, să urci zece etaje fără să faci pauză).

Indiferent câte pauze ai face până acolo, odată urcat acolo, ai să constanți că tot efortul a meritat din plin. O poiană superbă de bujori îți va încânta atât ochii, cât și simțul olfactiv.

Ca să ajungi la bujorii din Dobrogea vei urma traseul Cozluk. Acesta se poate practica pe jos, ori chiar cu bicicleta.

Sarichioi continuă tradiția Vămii Vechi

Într-una din escapadele de anul trecut, din Dobrogea, am găsit, în drumurile mele, localitatea Sarichioi, situată pe malul lacului Razelm.

Încă de la început, am fost tentată să cred că, în realitate, am ajuns undeva la mare, nu pe malul unui lac, totul semănând mai degrabă, cu peisajul din Vama Veche, de acum mulți-mulți ani, înainte ca stațiunea să sufere marea schimbare la față, cea comercială.

În cazul în care îți e foame, află că există o singură terasă percărească pe mal. Dacă ai norocul să prinzi o masă liberă, vei avea parte de cel mai proaspăt și gustos pește din viața ta.

Capul Doloșman și cetatea străjer a Dobrogei

Tot pe malul Razelmului, la est de Jurilovca și cel mult 20 de minute de mers cu mașina de la Sarichioi, se află Capul Doloșman, o arie protejată de o frumusețe aparte. Pe lângă valoarea sa dată de faună și floră, zona este, de asemenea, cunoscută și din punct de vedere istoric, sus, pe deal, putând să vizitezi bătrânele ziduri ale Cetății Argamum.

Și pentru că tot am vorbit despre faună, este bine de știut că, în această zonă, locuiește vipera cu corn dobrogeană, un șarpe extrem de periculos în perioadele calde.

Gura Portiței, capătul Pământului

Gura Portiței este locul acela unde ajungi când te-ai săturat de toți și de toate. Accesul se face strict cu barca (cu motor sau nu), direct din Portul Jurilovca. Nu te teme, acolo vei găsi suficienți localnici autorizați care să te ducă din punctul A, în punctul B, pe apă. Drumul până la Gura Portiței durează, în medie, jumătate de oră, cât barca traversează canalele, spre plajă.

În ciuda accesului greoi, la destinație vei găsi o stațiune plină de viață ce concurează, și din punct de vedere al prețurilor (explicabile, dacă luăm în calcul transportul exclusiv pe apă), și în ceea ce privește condițiile oferite.

Nu pot să spun că Gura Portiței este, neaparat, stațiunea mea preferată, însă sunt de părere că orice turist pasionat de locuri noi ar trebui să viziteze locul unde Dobrogea se încheie, ca de acolo să înceapă eternitatea, măcar o singură dată.

Culmea Pricopanului, una dintre mândriile Parcului Național Munții Măcinului

Iar dacă mai devreme vă povesteam despre localitatea Greci, din județul Tulcea, acolo unde se află celebra rezervație de bujori, acest orășel este, de asemenea, punctul de start pentru toți drumeții care vor să se aventureze sus, pe munte, mai exact pe Culmea Pricopanului. Din nou, pentru a străbate unul sau mai multe trasee din această zonă, este nevoie de o condiție fizică bună spre medie, dacă nu chiar foarte bună, de provizii de apă și de echipament corespunzător de mers pe munte, adaptat anotimpului în care se face călătoria.

Odată ajuns sus, în piscuri, vei simți cum începe nemurirea să te cuprindă: vei înțelege de ce Munții Măcin ascund atâta istorie, încât măreția lor nu poate fi măsurată în ani. Sentimentul unei plimbări prin Măcin este, fără dar și poate, unul unic.

Stânci cu forme ciudate (spre exemplu Sfinxul sau Mâna), vegetație „de stepă”, uscăcioasă, și culori dintre cele mai diverse, de parcă un pictor și-ar fi vărsat caseta de culori direct în Dobrogea.

Iacobdeal, lacul din deal de o frumusețe rară

Situat destul de aproape de trecerea bac către Brăila, Iacobdeal e un lac artificial (chiar dacă apărut întâmplător, într-o carieră de piatră). În ciuda peisajului selenar ce îl înconjoară, în lac există viață. Dacă te apropii de malul său, vei observa o multitutine de pești mici și colorați, veniți, curioși, să te cunoască.